Panait Istrati este unul din putinii scriitori romantici din ziua de astazi. Dar este un romantic pur, care poseda toate calitatile si toate defectele unui romantic.
Les Chardons du Baragan a aparut in La Revue de Paris din 1 mai 1 iunie 1928. in acelasi an s-a publicat in volum la Editura Bernard Grasset beneficiind de o receptare entuziasta. Maestrul si promotorul francez al lui Istrati, Romain Rolland ii scria intr-o epistola din 21 iulie 1928: «Am terminat de citit Ciulinii Baraganului. O carte mareata. De la un capat la altul. Dar mai ales inceputul care este epic. Cea mai cu miez, cea mai desavarsita din tot ceea ce ai scris. Maiestrie absoluta. Niciodata stilul dumitale n-a fost atat de pur, de sobru si de viguros in evocare.» Dupa sase ani de la aparitie, Panait Istrati a intentionat sa-si traduca el insusi romanul in limba romana, dar agravarea starii sanatatii l-a impiedicat sa realizeze acest lucru. A putut traduce doar primul capitol, publicandu-l in gazeta Pamantul, din Calarasi, in numarul din 6 iulie 1934. Dupa inca noua ani, Alexandru Talex a tradus si restul romanului, care a aparut la Editura Moderna, in 1943, cu o prefata de Perpessicius, in care sugera ca: «O privire sumara ar putea aseza Ciulinii Baraganului in randul acelei literaturi sociale, legata de evenimentul rascoalelor taranesti din 1907.» Totusi, o lectura care ofera o grila unica «aceea a romanului social» este profund eronata. Titlul metaforic al romanului aditioneaza valori susceptibile sa intre in constructia simbolica a ciulinilor care devin simultan: simbolul vegetal, simbolul spiritual, simbolul miscarii opus inertiei, simbolul protestului social, simbolul memoriei Asezand contrastiv romanul lui Istrati cu productele de gen ale contemporanilor, Perpessicius afirma ca: «Ciulinii Baraganului nu este un roman social, pentru ca Panait Istrati n-a urmarit un studiu al asezarilor agrare si al conditiilor ce aveau sa duca, in mod fatal, la rascoale, asa cum a incercat, intr-un plan redus, Duiliu Zamfirescu in Tanase Scatiu si au izbutit domnii Liviu Rebreanu si Cezar Petrescu in romanele lor. Ciulinii Baraganului e un roman simbolic, asa cum sunt mai toate cartile lui Panait Istrati.» Atmosfera densa de nostalgie care cuprinde intinsele campii ale Baraganului istratian este in acord cu acea simplitate patetica a stilului sau care transforma textul intr-o carte despre candoarea copilariei si adolescentei, despre capacitatea omului de a se mira esential in fata mutatiilor majore ale existentei. Ciulinii Baraganului are in opera lui Panait Istrati conditia de cea mai poetica dintre povestirile sale, romantica si implicit tributara lirismului si reveriei. Este, intr-o simplificare propusa de Eugen Simion, un elogiu al calatoriei, al migratiei pe fundalul unui spectacol natural halucinant. – Lucian Pricop
